Calendar ortodox: 20 noiembrie, înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
Ce pelerinaj lung și plin de pericole a fost acesta! 20 noiembrie în calendarul liturgic ortodox marchează o zi specială, consacrată înainte-prăznuirii prăznuirii Marii Prăznuiri Intrării în…

Ce pelerinaj lung și plin de pericole a fost acesta!
20 noiembrie în calendarul liturgic ortodox marchează o zi specială, consacrată înainte-prăznuirii prăznuirii Marii Prăznuiri Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Deși sărbătoarea principală are o singură zi de pregătire, cântările specifice acestei date îl pun în centrul atenției pe Sfântul Ana, părintele Mariei.
Laudările se concentrează asupra faptului că el și-a adus fiica la Templul din Ierusalim, pentru a-și dedica existența slujirii Domnului. Troparul cântat în glasul al patrulea exprimă bucuria anticipată pe care Sfânta Ana o dăruiește lumii, născând Rodul care disipă tristețea. Ea aduce cu bucurie pe Fecioara Pururea, împlinindu-și făgăduințele rugăciunilor sale în Casa Domnului.
Aceasta este considerată Biserica Cuvântului lui Dumnezeu și Maica Purificată, iar această ceremonie simbolizează o profetie a mântuirii.
În aceeași zi, Biserica onorează pe Sfântul Grigorie Decapolitul, un figură spirituală de mare importanță. Acesta a venit pe lume și a crescut în regiunea sud-estică a Asiei Mici, mai precis în orașul Irinopole.
Cetatea sa natală făcea parte din gruparea celor zece orașe cunoscute sub numele de Decapole, situate în provincia Isauria. Părinții săi, Serghie și Maria, erau oameni de o credință dreaptă și solidă.
Epoca sa de copilărie coincidea cu perioada tulburată a luptelor împotriva cultului icoanelor sfinte, sub domnia împăratului Leon Armeanul, care a guvernat între anii 813 și 820.
Dintr-o vârstă fragedă, băiatul a fost trimis la studii, demonstrând o afinitate naturală către tainele divine și învățând cu dăruire. Obișnuia să recite texte sacre în diverse biserici, manifestând o pasiune pentru cuvântul divin.
Atunci când a atins vârsta tinereții, familia sa s-a pregătit pentru a-l logodi, conform obiceiurilor vremii.
Totuși, tânărul a ales drumul despărțirii de agitația lumească, retrăgându-se într-o mănăstire. Acolo, egumenul era Sfântul Simeon Mărturisitorul, care era, de fapt, unchiul său matern. Simeon a devenit pentru Grigorie un adevărat tată duhovnicesc, ghidându-l pe calea virtuții.
În acest monastir, fericitul Grigorie a trăit timp de paisprezece ani, pecetluindu-și existența prin beneficiile spirituale ale ascezelor monahale.
După ce s-a pregătit cu rigoare, a început să călătorească prin satele și orașele din jur, încurajând credincioșii să-și mențin credința dreaptă în mijlocul conflictului icoanelor.
Acesta a fost un pelerinaj lung și plin de pericole, în cursul căruia Sfântul Grigorie s-a dovedit a fi un făcător de minuni de o anvergură remarcabilă. Traseul său l-a condus prin Efes, Enos, Hrisopole și Corint, ajungând în cele din urmă la Roma, unde a rămâs pentru o perioadă mai îndelungată. Ulterior, s-a deplasat în Siracuza, din Sicilia, și a vizitat biserica Sfântului Mina din Tesalonic, locul în care a primit hirotonia de preot. Călătoria sa a continuat spre Bizanț, ajungând în final la muntele Olimp.
Acolo, a adus pe drumul credinței o mulțime numeroasă de eretici, oferind un sprijin deosebit de util comunității creștine.
Când s-a urcat pe munte, a fost cuprins de o boală, înțelegând astfel că sfârșitul vieții sale pământești se apropia. A plecat atunci spre Constantinopol, loc unde se afla unchiul său, Simeon, ținut în închisoare tocmai pentru apărarea icoanelor sfinte.
După ce s-a închinat acestuia, Grigorie a murit cu pace, în anul 842. Trupul său nu a putrezit, ci a rămas intact, demonstrând că este un loc de pelerinaj și o sursă de har. A fost păstrat cu venerare mult timp în mănăstrea în care se sfârșise.
Abia în anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, care reconstruia din temelii Mănăstirea Bistrița, din actualul județ Vâlcea, a adus cu cheltuieli mari moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul.
Cum leagă martiriul său de Saturnaliile lui Cronos?
Le așezat în acest loc sfânt, unde se află și în prezent, fiind o sursă de minuni atât pentru vindecarea bolilor corporale, cât și pentru cele sufletești ale celor care vin cu credință.
Raca de argint în care odihnesc astăzi oaslele a fost ofertată în 1656 de domnitorul Constantin Șerban, care a domnit între 1654 și 1658.
Pentru rugăciunile Cuviosului tău Grigorie Decapolitul, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin. Troparul în glasul al patrulea îl descrie ca pe unul care s-a făcut model de cumpătare și, prin Duhul Sfânt, i-a luminat pe toți. A alergat pe drumul credinței drepte, lumina lumea cu învățăturile sale și a mustrat gândurile celor cu o credință greșită.
Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să ne dăruiască nouă o mare milă.
Tot în această zi, se prăznuiește pe Sfântul Mucenic Dasie, originar din Durostor, cunoscut astăzi ca Silistra. Acesta a fost un soldat creștin de origine străveche română, membru al Legiunii a XI-a Claudia din armata romană.
O inscripție descoperită la Cernavodă a condus cercetătorii la ipoteza că Tasius (Dasius) a suferit martirul în orașul Axiopolis, situat pe malul drept al Dunării. Este posibil să fi fost martirizat alături de Chirii și Quindeus, cunoscut și sub numele de Cindeus. Numele său, Dasius, are rădăcini geto-dacice și semnifică „miel”.
Moartea sa eroică a avut loc în timpul domniei împăratului roman Dioclețian, care a condus imperiul între 284 și 305.
Martiriul său este legat de celebrarea Saturnaliilor, o sărbătoare păgână dedicată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani sub numele de Saturn. Această festivitate se ținea în fiecare an, pe durata a șapte zile, în Imperiul Roman.
În cadrul preparativelor, se extrăgea la sorți un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină regală, imitând aspectul lui însuși Cronos. În următoarele treizeci de zile, persoana aleasă se dedea la diverse petreceri și excese, condus într-un cortegiu de soldați, pentru amuzamentul mulțimii. După această perioadă de excese, în timpul celor șapte zile oficiale de sărbătoare, „regele” ales era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiiile soldaților.
La data de 17 noiembrie 304, sortiul a hotărât ca soldatul Dasie să fie regele Saturnaliilor. Fiind creștin în taină, el știa că acceptarea celor treizeci de zile de desfrâu îl va condamna la focul cel veșnic. Prin urmare, a considerat că este mai bine pentru el să sufere câteva chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenească viața veșnică, alături de toți sfinții.
Când a fost adus în fața soldaților, în rolul de rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și a preferat să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie sacrificat zeului Cronos.
A fost pus în lanțuri și adus în fața comandantului militar Bassus.
Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Dasie să jertfească zeilor, dar, după ce a refuzat, a fost supus la suplicii și, în final, a primit cununa muceniciei.
Troparul în glasul al patrulea îl laudă pe Sfântul Dasie, mucenicul lui Hristos, pe care îl cinstește comunitatea credincioșilor din Axiopolis. Prin puterea crucii și statornicia în mărturisirea credinței în Dumnezeu, a înfruntat vitejos pe tiranul vrăjmaș, devenind un ostaș curajos al lui Hristos. Lăsând deoparte păgânismul, a luat din mâna lui Hristos cununa adevărată. Roagă-L pe Acesta, Preafericitule Mucenice Dasie, să mântuiască pe toți cei care își prăznuiesc cu evlavie pomenirea ta.
În sfârșit, Biserica comemorează și pe Sfântul Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului. Acesta a fost ucenicul direct al Sfântului Ioan Gură de Aur.
El s-a bucurat de privilegiul de a-l vedea pe Sfântul Apostol Pavel vorbind la urechea acelui sfânt, o experiență unică care subliniază legătura profundă dintre generațiile de sfinți.
Troparul în glasul al patrulea se adresează lui Dumnezeu, Creatorul părinților noștri, Care ne este mereu aproape cu blândețea Sa. Se cere ca mila Sa să nu fie departe de noi, ci, pentru rugăciunile sfinților, viața noastră să fie îndreptată în pace.
Sursa: Basilica