Canon de rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Matei
Apostolii Tăi sunt luminători ai vieții! Matei, apostolul și evanghelistul venerabil, își serbează pomenirea bisericească în data de 16 noiembrie. Acest sfânt a purtat veștnia Evangheliei…

Apostolii Tăi sunt luminători ai vieții!
Matei, apostolul și evanghelistul venerabil, își serbează pomenirea bisericească în data de 16 noiembrie.
Acest sfânt a purtat veștnia Evangheliei Mântuitorului Hristos în diverse colțuri ale lumii antice, inclusiv în Ierusalim, Macedonia, Asia și Etiopia, teritoriul unde a suferit moartea martirică.
În perioada anterioară urmării lui Hristos, personajul nostru avea ocupația de vameș și îi era cunoscut sub numele de Levi. Matei este recunoscut ca autorul primei dintre cele patru Evanghelii canonice.
Prin prezentarea acestui Canon de rugăciune dedicat Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, credincioșii își exprimă devoțiunea.
Troparul său, cântat în glasul al treilea, îl roagă pe Apostolul sfânt și Evanghelistul Matei să intervină la Dumnezeu, Cel Milostiv, pentru obținerea iertării păcatelor pentru sufletele noastre.
În Cântarea I, care se execută în glasul al patrulea, irmosul invocă deschiderea gurii pentru a fi umplută de Duh, răspunzând Împărăteșei Maici cu cuvinte de lumină și bucurie pentru minunile Sale. Versetul asociat este o rugăminte directă către Sfântul Apostol și Evanghelist Matei pentru a se ruga lui Dumnezeu pentru noi. Textul îi adresează lui Matei, Prealăudat și slugă a lui Hristos, cererea de a primi harul care s-a instalat în el.
Se promite strigătul strălucitor al propovăduirii minunilor Sale, evidențiind faptul că Matei a părăsit tulburarea terestră după ce a auzit glasul Cuvântului Întrupat, devenind un iconom al harului și un propovăduitor acceptat de Dumnezeu.
Glorie Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Fiind un văzător și slugă al Cuvântului, strălucit din Tatăl înainte de veci, Apostolul a cuprins lumea binevestind venirea Sa tuturor neamurilor. Aceasta se repetă acum și pururea, în vecii vecilor.
Amin (a Născătoarei de Dumnezeu).
Matei a binevestit distrugerea morții, anihilarea stricăciunii și manifestarea vieții, arătând cum Fecioara, zămisind în pântece pe Cel Necuprins, a reînnoit lumea. Catavasia acestei secțiuni se referă la Cântarea a III-a.
Irmosul din Cântarea a III-a solicită Născătoarei de Dumnezeu, izvorul viu și abundent, să întărească corurile duhovnicești ale cântăreților Săi în mărirea Sa dumnezeiască, învrednicindu-i de cununile măririi.
Apostolii Tăi, Cuvinte al lui Dumnezeu, au fost arătați ca luminători ai vieții, alungând întunericul neîncrederii și luminând întreaga lume cu mărirea Ta dumnezeiască, Stăpâne. Prin armura Ta completă, Mântuitorule, Apostolul Matei, Preaalesul, a fost înarmat, fiind făcut mai puternic decât tiranii și devenind distrugătorul înșelăciunii idolatre, de către Cel Iubitor de oameni.
Vestirea limbii sale de foc a incendiat capetele demonilor, Sfinte Matei, organul insuflat de Dumnezeu al Mângâietorului, prin care se propovăduiește Hristos, Cuvântul dinainte de veci.
Trâmbița vorbitoare a lui Dumnezeu a Sfântului Matei, Înțeleptul de Dumnezeu, a luminat popoarele, vestind cu dârzenie strălucirea Treimii și Întruparea transcendentă a Cuvântului, cea care provine din tine, Preacurată.
În Cântarea a IV-a, irmosul amintește de sfatul dumnezeiesc al Întrupării din Fecioară, pe care profetul Avacum îl avea în minte, strigând laudă Puterii Sale divine. Ucenicul văzător de Dumnezeu, instruit de Cuvântul Tău Ipostatic, a dispersat înțelepciunea lumească, strigând cu glas puternic: Ce laudă vom aduce ție, cel fericit de Hristos, de Dumnezeu grăitorule?
Oamenii nu pot descrie cu cuvinte, în mod demn, harul înflorit peste tine, minunate.
Observând mintea Ta neîntinată și curată, Cel Preaînalt, de Dumnezeu arătătorule, a plasat-o ca o făclie într-un sfeșnic înalt, pentru a lumina pe cei din întuneric.
Firea omenească smerită, Ceea ce ești binecuvântată, a fost înălțată de Ceea ce ai născut, Taria Celui Preaînalt, deasupra firii, Preacurată Maică, așa cum a învățat Sfântul Matei Evanghelistul.
Cum renunță la jugul vămii?
Catavasia se repetă.
Cântarea a V-a începe cu irmosul care descrie spaima tuturor față de mărirea dumnezeiască a Fecioarei, care, nefiind ispitită de nuntă, a purtat în pântece pe Dumnezeu Supraîntemeiat și a născut Fiul fără de ani, Cel care dăruiește pace tuturor laudatorilor. Aprimind harul Preasfântului Duh, Matei s-a manifestat ca un locaș dumnesc, învățând lumina cunoașterii divine și fiind încredințat să scrie învățăturile lui Hristos, ca un adevărat văzător de Dumnezeu.
Limba sa a devenit trestia Mângâietorului, care oferă rapid mântuire celor care cunosc stăpânia Sa și suflă în sufletele lor cunoașterea cerească, o, Apostole Matei, cinstit întru tot.
Strălucind cu minuni și haruri vindecătoare, Hristos L-a trimis în lume, iar el a călcat puterea demonilor și a luminat sufletele tuturor credincioșilor care îl laudă, propovăduitorul păcii.
Fecioara a născut Fiul dinainte de veci, Cel care S-a îmbrăcat în firea omenească, așa cum grăitorul de Dumnezeu ne-a învățat, mântuind-o din stricăciune cu bunătatea Sa nesfârșită, rămânând Fecioară. Catavasia se reia.
În Cântarea a VI-a, irmosul mărturisește intrarea în adâncurile măririi și înecarea în furtuna păcatelor, cerând lui Dumnezeu, Mult Milostive, să scoată viața din stricăciune. Evanghelistul, fost vameș, a devenit grăitor de Dumnezeu când L-a urmărit pe Hristos, prin Puterea Sa puternică, Atotziditorule, Sfântul Matei, ales întru toate.
Mulțimea neamurilor se îndreaptă, hrănită de cuvintele sufletnicești ale Evangheliei, urcând la vârful virtuților, o, Preafericite. Adunările credincioșilor sunt atrase constant spre cunoașterea Ta, Făcătorule de bine, prin mrejele dumnezeiești ale ucenicului Sfântul Matei.
Fecioara ți-a binevestit pe tine, Sfinte Matei, ales întru toate, scriind despre Ceea ce ai născut mai presus de fire și fără stricăciune, pe Cel care a creat totul, Ceea ce ești complet lipsit de prihană.
Catavasia încheie această secțiune cu apelul către înțelepții lui Dumnezeu să laude praznicul Maicii Domnului.
Condacul, în glasul al doilea, cu podobie „Cel Ce Te-ai Înălțat”, descrie cum, renunțând la jugul vămii, Matei s-a lipit de jugul dreptății, devenind un adevărat înțelept care adună bogăția înțelepciunii cerești. Astfel, a propovăduit cuvântul adevărului și a trezit sufletele trândave, arătând în scris ceasul judecății.
Cântarea a VII-a are irmosul care afirmă că înțelepții lui Dumnezeu nu au servit făpturii, ci doar Făcătorului, călcând groaza focului cu curaj și cântând laudă lui Dumnezeu, părintelui și Domnului. Matei s-a transformat într-o închipuire dumnească a strălucirii primordiale, luminându-se ca un ucenic cu razele ei, cântând: Prealăudat e Domnul al părinților și Dumnezeul. Ca un servitor al Cuvântului, preafericitul, s-a instalat în locașurile dumnezeiești, unde locuiește Hristos, conform promisiunii lui Dumnezeu, Domnul părinților și Dumnezeul suprem.
Bolile sunt alungate și mulțimea demonilor fugă prin darurile din tine, Sfinte Matei, ale Duhului Dumnesc, în care ai cântat: Domnul părinților și Dumnezeul este binecuvântat.
Cu cuvintele dumnezeiești, Apostole, ai confirmat pe Prealăudata Fecioară, pe Ceea ce a născut Făcătorul a toate, Căruia îi cântăm toți. Catavasia se repetă.
În Cântarea a VIII-a, irmosul relatează cum tinerele binecredincioase au fost salvate de nașterea Născătoarei de Dumnezeu, fiind închipuită atunci și împlinită acum, ridicând lumea să cânte: Pe Domnul, lucrurile, lăudați-L și-L înălțați întru toți vecii. Voința neslăbită a Sfântului Matei Preasfințitul, fiind îndumnezeit și făcându-se Ceea ce Tu ești din Fire, a atras lumea, Stăpâne, să cânte: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile și-L înălțați.
Ca un fulger al lumii, Cuvântul a trimis pe grăitorul de Dumnezeu pentru a alunga întunericul și a lumina pe păgâni cu dogmele dreptei credințe. De aceea, a cântat: Binecuvântăm pe Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeu. Prin cuvânt curat și gândire, ți-a fost dat să vorbești cu Hristos.
Renunțând la materie, te-ai apropiat și te-ai unit de Dânsul, prealăudat. Pentru facerea de bine a oamenilor, Cuvântul a binevoit să Se Întrupeze; prin Ușa Fecioarei a trecut Domnul și Născătoarea de Dumnezeu a fost arătată.
De aceea strigăm: Pe Domnul, lucrurile lăudați-L și-L înălțați întru toți vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și înălțându-L întru toți vecii. Catavasia se reia, menționând tinerii binecredincioși.
Cântarea a IX-a se deschide cu irmosul care invită întregul neam pământesc să sară, luminat de Duh, și să sărbătorească firea minților neîntrupate, cinstește prăznuirea Maicii Domnului și să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară. Apostolul a primit coroana dumnească a frumuseții înțelepțe și s-a împodobit cu cununa minunată a Împărăției; strălucește cu dreapta atotputernică, înțeleptul, stând alături de îngeri în fața Scaunului Stăpânului Hristos, preafericit.
Sursa: Crestinortodox