Sari la conținut
Joi, 19 noiembrie 2026Urmează: Intrarea Maicii Domnului în biserică · 21 noiembrie

Ortodoxie Azi

Viața Bisericii, praznice și pelerinaje, în rânduială

Sărbători

Sfântul Apostol Filip, sărbătorit pe 14 noiembrie în Biserica Ortodoxă

Ați fi cunoscut pe Mine și pe Tatăl Meu? Pe 14 noiembrie, credincioșii Bisericii Ortodoxă prăznuiesc memoria unuia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos, anume Sfântul Apostol Filip.…

de 3 min de citit

Sfântul Apostol Filip, sărbătorit pe 14 noiembrie în Biserica Ortodoxă

Ați fi cunoscut pe Mine și pe Tatăl Meu?

Pe 14 noiembrie, credincioșii Bisericii Ortodoxă prăznuiesc memoria unuia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos, anume Sfântul Apostol Filip.

Născut în localitatea Betsaida, situată în Galileea, acesta a fost chemat să se alăture grupului restrâns al celor doisprezece apostoli abia a doua zi după ce Mântuitorul i-a convocat pe Sfinții Petru și Andrei, precum și pe frații Iacob și Ioan, fiții lui Zevedei.

Momentul chemării lui Filip este descris cu precizie în textul Evangheliei atribuite lui Ioan, unde se relatează că, dorind să se îndrepte către Galileea, Iisus l-a întâlnit pe acest discipol și i-a adresat invitația directă de a-L urma (Ioan 1, 43).

Bucuria imensă pe care o simțea Filip la întâlnirea cu Hristos l-a determinat să se grăbească să comunice vestea bună celui mai bun prieten al său, Natanael.

Cu entuziasm, i-a spus că a descoperit persoana pe care Legea lui Moise și prorocii o anunțau, identificându-o ca fiind Iisus, fiul lui Iosif, din localitatea Nazaret. Când Natanael a exprimat scepticismul său, întreabând dacă este posibil ca ceva bun să provină din Nazaret, Filip i-a răspuns simplu, invitându-l să vină și să vadă singur (Ioan 1, 45-46).

Este esențial ca Sfântul Apostol Filip, pomenit pe data de 14 noiembrie, să fie distins clar de Sfântul Diacon Filip, care făcea parte din grupul celor șaptezeci de ucenici și al cărui prăznic se sărbătorește la 11 octombrie.

Viața personală a Sfântului Filip includea și o viață de familie, fiind căsătorit și având patru fiice. Acestea au devenit cunoscute pentru rolul lor activ în diseminarea cuvântului lui Hristos. Scrierile bisericești le pomenește cu respect și cinste, subliniind curăția și fecioria lor, interpretate ca o marturie statornică a credinței lor neclintite. În paginile Scripturii, figura Sfântului Apostol Filip reiese în relief în mai multe ocazii majore. Prima mențiune proeminentă se leagă de minunea multiplicării pâinilor.

Relatarea biblică descrie momentul în care Iisus, ridicându-și privirea spre mulțimea numeroasă care Se apropia, I-a întrebat pe Filip de unde ar putea fi achiziționat painul necesar pentru a-i hrăni pe toți.

Deși Iisus rostea aceste cuvinte cu intenția de a-l testa pe apostol, știind deja planul Său, Filip a răspuns că chiar două sute de dinari nu ar fi suficienti pentru a oferi fiecărui doar o porție mică (Ioan 6, 5-7).

Un alt episod significant din Noul Testament care îl implice pe Sfântul Filip are loc după intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. Se menționează prezența unor iudei greci care urcasă pentru a se închina în timpul sărbătorilor. Aceștia s-au adresat lui Filip, identificându-l ca fiind din Betsaida Galileii, cerându-i cu insistență să-i ducă la Iisus, deoarece doreau să-L vadă. Filip a transmis această solicitare lui Andrei, iar cei doi au munit împreună să-i informeze pe Iisus despre dorința străinilor (Ioan 12, 20-22). Ultimul moment scripturistic major care marchează prezența Sfântului Filip este legat de evenimente din timpul Sfintelor Pătimări.

După Cina cea de Taină, când Hristos le explica ucenicilor aspectele legate de dumnezeirea Sa și relația Sa cu Tatăl, a rostit celebrele versuri: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.

Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut (Ioan 14, 6-7). În acest context, Filip a intervenit cu o rugăciune directă: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns (Ioan 14, 8).

Răspunsul lui Iisus Hristos, adresat lui Filip, dar și tuturor apostolilor, a fost unul profund teologic: De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe?

Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine?

Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui (Ioan 14, 9-10).

După evenimentele cruciale ale Învierii și Înălțării la Cer, precum și după coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime, apostolii s-au dispersat în diverse colțuri ale globului pentru a propovădui Busevia. Traseul misionar al Sfântului Filip a fost vast, cuprinzând Asia Mică, teritoriile Greciei, regiunile Orientului Mijlociu, inclusiv Siria și Mesopotamia, dar activitățile sale s-au extins și pe pământul românesc.

Pe parcursul acestei misiuni, Sfântul a săvârșit numeroase minuni care au consolidat credința locuitorilor. În Galileea, este creditat cu învierea unui copil al unei femei, iar în Grecia a vindecat numeroase afecțiuni și neputințe. Din Grecia, drumul său l-a condus spre Parți, apoi în orașele aflate sub domnia reginei Candace din Etiopia, continuând în Arabia și până la Azot.

La sosirea sa în orașul Ierapoli, din Siria, a realizat o minune spectaculoasă: a înviat un tânăr numit Teofil, fapt care a convinge complet pe Aristarh, conducătorul localității.

Păgânii au tăiat legăturile, speriați!

În semn de recunoaștere, a construit o biserică în acel loc și l-a instalat ca episcop pe un om numit Ir.

Călătoria misionară s-a continuat către Lida și Misia, zone în care l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Bartolomeu, precum și pe o femeie numită Mariam.

Cei trei au predicat împreună mesajul lui Hristos.

Ulterior, Filip s-a întors la Ierapolis, unde a intervenit pentru a o tămădui pe Nicanora, soția guvernantului orașului, care se afla pe punctul de a muri după ce fusese mușcată de un șarpe veninos.

Prin rugăciunile sale fervente, a provocat moartea unei vipere pe care păgânii din zonă o venerau ca pe o zeitate și la care se închinau. Acest act a provocat furia locuitorilor păgâni, care l-au condamnat pe apostol la moarte prin răstignire. Sfântul Filip a fost legat cu capul în jos, exact deasupra ulei templului unde se aflase vipera, alături de Sfântul Bartolomeu.

În timpul în care mulțimea arunca pietre, s-a produs un cutremur teritorial.

Speriați de fenomenul natural, păgânii au tăiat legăturile, dar la acel moment Filip se mai aflase deja în tainele veșniciei. Sfântul Bartolomeu a botezat apoi pe toți cei care acceptaseră credința în Hristos și i-a numit pe Stahie ca episcop.

Ulterior, a îngropat trupul Sfântului Filip și s-a retras în orașul Albana, din Armenia Mare, unde a și el sfârșit martir, fiind răstignit.

Există dovezi istorice și teologice care susțin faptul că Sfântul Apostol Filip a fost un misionar important și pe teritoriul țării noastre.

Cercetările recente au demonstrat că Sfântul Andrei nu a fost singurul apostol care a predicat Evanghelia în Scizia, ci a fost însoțit în această misiune și de Sfântul Filip.

Un calendar creștin goțesc, redactat în secolul al IV-lea și care se referea la comunitățile aflate în Tracia (zona sudică a Dunării actuale), menționează explicit că scitii prăznuiau pe Sfântul Andrei la 30 noiembrie, din cauza predicilor sale, dar îl cinsteau și pe Sfântul Filip pe 15 mai, pentru că și acesta a vestit acolo Cuvântul lui Dumnezeu.

Profesorul doctor universitar Emilian Popescu, specialist în Bizantinologie, confirmă aceste date și analizează contextul colaborării dintre apostoli. El subliniază că implicarea Sfântului Filip în Scythia este logică în cadrul parteneriatelor misionare dintre ucenici.

Așa cum Sfântul Petru a fost asistat de fratele său, Andrei, în misiunea din Asia, Pont, Galatia, Capadocia și Bithynia, tot astfel Sfântul Andrei l-a sprijinit pe Filip, prietenul său de acasă, în activitatea din Frigia. Tradițiile considerate verosimile de către critici menționează participarea lui Andrei la Efes, în compania lui Petru, și la Hierapolis, un centru vital pentru misiunea lui Filip.

Această sprijinire reciprocă în evanghelizarea popoarelor este rodul dragostei creștine, combinată în cazul lui Andrei cu o prietenie deosebită cu Filip.

Descoperiri arheologice recente au adus la lumină și aspectele legate de locul de odihnă al Sfântului Apostol Filip.

În vara anului 2011, în timpul săpăturilor efectuate în situl arheologic din Hierapolis, cunoscut astăzi ca orașul Pamukkale, situat în provincia Denizli din sud-vestul Turciei, arheologii au identificat mormântul apostolului.

Acesta se află la aproximativ 40 de metri de biserica martirică nou-descoperită. Deși structura mormântului a fost localizată, moaștele sfinte nu mai erau prezente în acel loc.

Istoria religioasă indică faptul că moaștele Sfântului Apostol Filip au fost transferate la Constantinopol la sfârșitul secolului al VI-lea, urmând ca ulterior să fie mutate la Roma, în Biserica Sfinților Apostoli.

În prezent, Catedrala Națională din România deține un fragment din moaștele Sfântului Apostol Filip. Acesta a fost oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de Arhimandritul Antipas Skandalakis, starețul chiliei „Sfânta Ana” de pe Muntele Athos. Reprezentarea vizuală a Sfântului Filip se regăsește și pe fațada de vest a Catedralei Naționale, alături de icoana Sfântului Apostol Andrei. În iconografia tradițională, Sfântul Filip este înfățișat ca un bărbat tânăr, cu un chip luminos, ținând în mâini un sul, o carte sau o cruce. Aceste obiecte simbolizează activitatea sa de propovăduire a Evangheliei și jertfa sa supremă pentru Hristos. Articolul a fost elaborat de Iulian Predescu.

Sursa: Crestinortodox

Mai multe din Sărbători

  1. Canon de rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Matei

    Apostolii Tăi sunt luminători ai vieții! Matei, apostolul și evanghelistul venerabil, își serbează pomenirea bisericească în data de 16 noiembrie. Acest sfânt a purtat v…

  2. Sinodul a declarat anul 2026 Anul omagial al pastorației familiale

    Cum ne implicăm în viața Bisericii? Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a luat o decizie deosebit de importantă, stabilind ca anul care va începe în 2026 să fie dedicat în…

  3. Intrarea Maicii Domnului în Biserica: semnificația prăznuirii din 21 noiembrie

    Ce promisiune au făcut Ioachim și Ana? 21 noiembrie este o zi-cheie în calendarul ortodox. Este momentul prăznuirii Intrării Maicii Domnului în Biserica, un episod care…

  4. Pahomie, ctitorul Bistriței: povestea reînnoirii mănăstirii dărâmate

    Cum a apărut mănăstirea? Istoria acestui așezământ începe la finalul secolului al XV-lea, când Banul Craiovei, Barbu Craiovescu, împreună cu frații săi, a ridicat mănăst…

  5. Catedrala Națională rămâne închisă la hramul Sfântului Andrei din cauza lucrărilor

    Hramul Sfântului Andrei s-a mutat! Patriarhia Română informează că, în acest an, 2026, din cauza lucrărilor aflate în desfășurare la interiorul Catedralei Naționale din…

Gândurile cititorilor

Nu sunt încă gânduri la acest cuvânt. Fii cel dintâi care scrie.

Lasă un gând

Gândurile apar după moderare. Datele tale sunt tratate conform paginii Păstrarea datelor.