Sari la conținut
Vineri, 20 noiembrie 2026Urmează: Intrarea Maicii Domnului în biserică · 21 noiembrie

Ortodoxie Azi

Viața Bisericii, praznice și pelerinaje, în rânduială

Sărbători

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului se prăznuiește pe 21 noiembrie

Ce spune Teofilact despre hainele imperiale ale Mariei? Evenimentul religios dedicat aducerii Fecioarei Maria în Templul din Ierusalim marchează data de 21 noiembrie, o zi marcată în calendarul…

de 3 min de citit

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului se prăznuiește pe 21 noiembrie

Ce spune Teofilact despre hainele imperiale ale Mariei?

Evenimentul religios dedicat aducerii Fecioarei Maria în Templul din Ierusalim marchează data de 21 noiembrie, o zi marcată în calendarul liturgic prin importanța sa spirituală.

Această sărbătoare comemorează momentul în care, la vârsta de trei ani, Ioachim și Ana, părinții săi, au dus-o pe copilă în templu, încredințându-o sub îngrijirea preoților.

În cadrul acestui loc sfânt, ea a trăit timp de douăsprezece ani. Populația a început să folosească denumirea de Vovidenia pentru acest praznic. Este considerat cel mai recent dintre sărbătorile dedicate Maicii Domnului, având origini în Ierusalim.

Istoria sa începe în secolul al VI-lea, odată cu sfințirea unei biserici la 21 noiembrie, în anul 543. Această construcție a fost realizată de împăratul bizantin Justinian, fiind ridicată chiar pe locul unde se afla templul lui Solomon. Praznicul onorează cinstirea Maicii Domnului și este indicat în calendarul ortodox prin prezența crucii roșii.

Alte praznice dedicate Maicii Domnului, de asemenea semnalate cu culoarea roșie în calendarul bisericesc, includ: 8 septembrie, pentru Nașterea Maicii Domnului; 1 octombrie, pentru Acoperământul Maicii Domnului; 21 noiembrie, pentru Intrarea în biserică a Maicii Domnului; 26 decembrie, pentru Soborul Maicii Domnului; 25 martie, pentru Buna Vestire; și 15 august, pentru Adormirea Maicii Domnului.

Sinaxarul asociat acestui praznic descrie detaliat evenimente legate de împlinirea promisiunii părinților. La trei ani de la nașterea Preacuratei Fecioare Maria, drepții ei părinți, Ioachim și Ana, s-au amintit de jurământul lor de a oferi fiica lui Dumnezeu.

Ei au dorit să transforme cuvintele în fapte, respectând astfel angajamentul luat. Au chemat toate rudele din Nazaret, locuința lor, persoane care aparțineau unor neamuri regale și arhierești. Dreptul Ioachim provine dintr-o linie împărătească, în timp ce soția sa, Sfânta Ana, descindea dintr-o dinastie arhierească.

Au adus și grupuri de fecioare tinere, pregătind numeroase torțe și împodobind-o pe Preacurata Fecioară Maria cu ornamente de lux regal. Aceste detalii sunt confirmate de mărturiile Sfinților Părinți antici. Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, citează vorbele atribuite lui Ioachim: Chemați fiice evreice curate, să ia făclii aprinse.

Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, redă cuvintele dreptei Ana: Făgăduințele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului.

Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, și am chemat preoți, și pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucurați-vă împreună cu mine toți, că m-am arăsat astăzi și maică și înainte povățuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc.

Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, comentează asupra vestimentației imperiale a pruncesei dumnezeiești: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiești să fie după vrednicia ei, și astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat și de mult preț să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuință să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava și frumusețea cea mai mare”. Pregătindu-se pentru această procesie solemnă, au parcurs drumul de la Nazaret la Ierusalim, care dura trei zile.

La sosirea în cetate, au mers cu demnitate spre biserică, purtând în mijlocul lor „Biserica” lui Dumnezeu cea vie, pe pruncușa în vârstă de trei ani, pe Curata Fecioară Maria.

Grupurile de fecioare, ținând lumânări aprinse, mergeau în fața ei, conform mărturiei Sfântului Tarasie, Arhiepiscopul cetății lui Constantin. Acesta relatează că Sfânta Ana ar fi spus: „Purtați, fecioare, făclii și călătoriți înaintea mea și înaintea dumnezeieștii copile”.

Părinții sfinți, ținând-o de mână pe fiica lor oferită lui Dumnezeu, o conduceau cu blândețe și respect, așezați între ei.

Întreaga comunitate de rude, vecini și cunoscuți îi urmeau cu bucurie, ținând torțe și încercundând-o pe Preasfânta Fecioară ca stelele înconjoară luna luminoasă, stârnind uimirea locuitorilor Ierusalimului.

Sfântul Teofilact subliniază acest aspect: „A uitat fiica casa părinților săi și se aduce Împăratului, Celui ce dorit frumusețea ei, și se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci cu petrecere luminată, că se scoate din casa părintească cu slavă”.

Toți celebră ieșirea ei, rudele, vecinii și toți cei legați de dragoste urmând în spatele părinților. Părinții se bucurau alături de tată, mamele alături de mamă, iar copiii și fecioarele mergeau în fața copilei dumnezeiești, purtând torțe, formând un lanț de stele strălucind alături de lună.

Părinții au împlinit slujba poruncită!

Tot Ierusalimul s-a adunat pentru a observa această procesie nouă, în care o fetiță de trei ani era dusă cu atâta slavă și lumini. Nu doar cetățenii obișnuiți, ci și sfinții îngeri s-au adunat pentru a privi ducerea preaslăvită a Preacuratei Fecioare Maria. Văzând scenele, au fost uimiți de modul în care Biserica cântă: „Îngerii văzând intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intră în sfânta sfintelor.”.

Alături de mulțimea vizibilă a fecioarelor pure, exista și o ceată invizibilă de ființe necorporale, care o conduceau în interior, în zonele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, conform poruncii Domnului. Sfântul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, descrie acest moment: Duceau acum părinții pe Fecioara către ușile bisericii, înconjurând-o pe ea îngerii și cu toate puterile cele mai presus de lume împreună veselindu-se; că îngerii, deși nu știau puterea tainei, însă ca niște slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei în biserică.

Și mai întâi se mirau văzând-o pe dânsa că va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curățeniei celei veșnice, și avea trup de care nici un fel de păcat nu se va apropia niciodată.

Respectând voința Divină, părinții au împlinit slujba poruncită. Astfel, copila preanevinovată a fost dusă cu onoare și slavă în biserica Domnului, nu doar de oameni, ci și de îngeri. Deoarece chivotul Legii vechi, care conținea tabla cu cele Zece Porunci, era doar o imagine a Preacuratei Fecioare și fusese dus cu demnitate în biserica Domnului, cu tot Israelul adunat, era cu atât mai necesar ca Chivotul însuflețit, binecuvântata Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care avea să poarte în ea pe Hristos, să primească o cinste și mai mare.

Când chivotul Legii se muta, împăratul pământesc, prorocul David, care domnea asupra lui Israel, mergea în fața lui.

În cazul chivotului însuflețit, adică al Preacuratei Fecioare, care intra în Biserica lui Dumnezeu, înaintea ei nu mergea un împărat pământesc, ci Cel ceresc, Acela despre care ne rugăm zilnic: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului.”.

Acest Împărat mergea în fața acestei fiice regale, așa cum mărturisesc cântările Sfintei Biserici: „În Sfânta Sfintelor, cea sfântă și fără de prihană cu Duhul Sfânt se aduce.”.

La mutarea chivotului, se țineau cântări, deoarece împăratul David îi poruncise lui Leviți să instaleze cântăreți, pentru a emite sunete de bucurie din organe, psaltiri, alăute și chimvale. În timpul ducerii Preasfintei Fecioare, nu s-au auzit muzică pământească, ci cânturile îngerilor care serveau invizibil.

Intrând Fecioara în cele sfinte pentru a sluji Domnului, îngerii cântau cu glasuri cerești, despre care Biserica menționează în condac: „Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă îngerii; aceasta este cortul cel ceresc”.

Totuși, ducerea Preacuratei a fost însoțită și de cântări umane, deoarece Ana, conform Sfântului Tarasie, le-a spus fecioarelor care mergeau în față: „Cântați-i acesteia întru laude, cântați-i întru alăute, glăsuiți cântare duhovnicească; măriți-o pe dânsa în psaltire cu zece strune”.

Biserica a menționat acest lucru, spunând: „Bucură-se cu duhul Ioachim și Ana. Și cetele fecioarelor cânta Domnului, cu psalmi cântând și cinstind pe maica Lui”.

Din acest lucru reiese că grupurile de fecioare care mergeau înaintea Preacuratei Fecioare cântau anumite psalmi ai lui David.

Autorul canonului se alătură acestei tradiții, declarând: „Începeți, fecioare, și cântați cântări, ținând în mâini făclii”.

Ulterior, Sfinții și drepții ei Părinți, Ioachim și Ana, conform mărturiei Sfântului Tarasie, rostau din gurile lor această cântare a lui David, strămoșul lor: „Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că a dorit Împăratul frumusețea ta”. Apoi, conform relatărilor Sfântului Teofilact, preoții care slujeau în biserică au ieșit pentru a o întâmpina pe fiica preaslăvită a lui Dumnezeu, întâmpinând-o pe Preasfânta Fecioară, viitoarea Maică a Arhiereului Mare, Care a străbătut cerurile.

Aducând-o pe Sfânta Ana la porțile bisericii, așa cum scrie Sfântul Tarasie, ea rostea: Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfințeniei către mult înduratul Stăpân! Vino, ușa vieții, către Milostivul dătător!

Vino, sicriul Cuvântului, către lăcașul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria și veselia lumii.

Iar către Zaharia, Ioachim a vorbit, considerându-l ca pe un proroc, arhiereu și rudă a lor: „Primește, Zaharia, pe cortul cel curat; primește, preotule, sicriul cel fără de prihană; primește, proorocule, cădelnița și cărbunele cel nematerialnic”.

Sursa: Crestinortodox

Mai multe din Sărbători

  1. Episcopul Macarie, dialog deschis cu tinerii din Sibiu despre credință și viitor

    Medicină și suflet la aceeași masă? Aula Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu s-a dovedit neîncăpătoare în seara de joi, 19 noiembrie. Sute…

  2. Arhiepiscopia din America și-a ales candidații pentru episcopat

    Cine sunt cei trei candidați stabiliți? Arhiepiscopul Elpidofor al Americii a condus, pe 19 noiembrie, o ședință extraordinară a Sfântului Sinod Eparhial. Întâlnirea s-a…

  3. Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolit și Sfântul Mucenic Dasie, sărbătorite pe 20 noiembrie

    Troparul îl laudă pe eroul credinței! Cronologia și semnificația spirituală a prăznuirii de pe 20 noiembrie: Omagiile aduse Sfântului Grigorie Decapolitul și Sfântului M…

  4. 41 de ani de la trecerea la cele veșnice a arhimandritului Dometie Trihenea

    Un destin călăuzit de credință? Se împlinesc 41 de ani de când arhimandritul Dometie Trihenea, o figură emblematică a monahismului românesc de la Muntele Athos, a plecat…

  5. Calendar ortodox: 20 noiembrie, înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

    Ce pelerinaj lung și plin de pericole a fost acesta! 20 noiembrie în calendarul liturgic ortodox marchează o zi specială, consacrată înainte-prăznuirii prăznuirii Marii…

Gândurile cititorilor

Nu sunt încă gânduri la acest cuvânt. Fii cel dintâi care scrie.

Lasă un gând

Gândurile apar după moderare. Datele tale sunt tratate conform paginii Păstrarea datelor.