Sari la conținut
Vineri, 20 noiembrie 2026Urmează: Intrarea Maicii Domnului în biserică · 21 noiembrie

Ortodoxie Azi

Viața Bisericii, praznice și pelerinaje, în rânduială

Sărbători

Sfântul Porfirie: viața marcată de lipsuri și greutăți pe insula Évvoia

Cum a osălit copilul neterminat, neîndemnat și neașteptat? Viața unui umilință absolută: Călătoria spirituală a Sfântului Porfirie de la Évvoia la Athos Biografia spirituală a Sfântului Porfirie…

de 3 min de citit

Sfântul Porfirie: viața marcată de lipsuri și greutăți pe insula Évvoia

Cum a osălit copilul neterminat, neîndemnat și neașteptat?

Viața unui umilință absolută: Călătoria spirituală a Sfântului Porfirie de la Évvoia la Athos

Biografia spirituală a Sfântului Porfirie este un adevărat testament al smereniei, începând cu o copilărie marcată de sărăcie pe insula Évvoia și culminând cu o moarte discretă, departe de zgomotul lumii. Născut într-o localitate modestă din această insulă elenă, viitorul sfânt a crescut într-un mediu unde lipsurile materiale erau norma, nu excepția. Din cauza precarității financiare a familiei, a fost obligat, de la o vârstă fragedă, să abandoneze studiile formale pentru a contribui la menținerea gospodăriei. Timpul petrecut la școală fusese extrem de scurt, limitându-se la învățarea alfabetului și a operațiilor de adunare.

El însuși recunoștea, cu o sinceritate remarcabilă, că nu era un copil cu un intelect strălucitor, descriindu-se ca fiind „cam bleg” și lent la minte.

Primul impuls către viață monahală nu a venit din carti complexe, ci din lectura simplă a unei Crestomații elene, pe care tatăl său, un om evlavios, i-o citise cu drag. Aceste pagini au stârnit în el dorința de a imita pe Sfântul Ioan Colibașul, un model de asceză radicală. Acest vis l-a condus, în scurt timp, către Kavsokalývia, un loc de refugiu pentru cei care caută tăcerea.

Deși era un tânăr analfabet și, după propriile sale mărturisiri, mai puțin agil intelectual, a urmat pașii lui Hristos, transformându-se într-o minte strălucitoare, capabilă să lumineze întunericul sufletelor.

Porfirie a fost un copil diferit de coetanii săi. În timp alții căutau jocuri și dulciuri, el prefera retragerea în gaurile copacilor, hrănindu-se cu ierburi, postind și rostind mătănii. Toate acestea se întâmplau înainte ca el să audă vreodată termenul „mănăstire” sau să cunoască existența comunităților monahale. A fost abia la vârsta de doisprezece ani când a auzit, de la doi bătrâni, povestea despre un loc sacru, un munte sfânt, unde oamenii se rugau zi și noapte, se supuneau posturilor și purtau o viață de neoboseală.

Această descoperire a aprins în el o flacără dumnezeiască, o pasiune spirituală care a topit orice atașament terestru.

Cu o îndrăzneală ce părea temerară pentru un copil, fără a fi trimis, îndemnat sau așteptat de nimeni, a pornit într-o călătorie lungă spre necunoscut.

Această flacără interioară a distrus orice dorință de a se întoarce la părinții săi, pe care diavolul încearcă mereu să-i readucă în minte pentru a-l opri din drumul spre Dumnezeu.

La o vârstă atât de tânără, a purtat prima sa bătălie duhovnicească, biruință asupra gândurilor de dor și de teamă, reușind să ajungă la Muntele Athos.

A lăsat în urmă toate bunurile materiale, pierzându-le, pentru a câștiga singurul lucru cu adevărat util: pe Hristos. Când L-a găsit, a câștigat totul. Cuvintele Sfântului Isaac Sirul se aplică perfect aici: cel care se supune pe sine lui Dumnezeu este foarte aproape de a-și supune toate lucrurile lui.

Evocând acea perioadă, sfântul mărturisea că intrarea sa în Sfântul Munte a fost cea mai mare minune a Maicii Domnului din viața sa. Pentru un copil de doisprezece ani, accesul în „Grădina Maicii Domnului” a fost echivalentul unei Intrări în Biserică, deși, conform legilor canoni, minorii și tinerii care nu aveau mustață nu erau permisi.

Chiar pe corabie, a identificat bătrânul și chilia unde urma să-și înceapă viața monahală. Spunea că îi iubea pe stareți și stătea în fața lor cu frică de Dumnezeu, servindu-i cu devotament. Se angaja, pe cât i se permitea, să se roage și să ceară mila Divină.

Repeta neîncetat rugăciunea de inimă a Sfântului Grigorie Palama: „Doamne, luminează-mi întunericul.”. Rapid, lumina lui Hristos a strălucit în inima sa, primind Duhul Ceresc și devenind, el însuși, o sursă de lumină.

Smerenția, iubirea necondiționată, renunțarea de sine, ignorarea ostenelii și a durerii corporale, ascultarea bucurioasă și nevoințele aspre, alături de o închinare desăvârșită adusă lui Dumnezeu, l-au urcat pe culmi duhovnicești rare, chiar și printre sfinții noștri. În doar câțiva ani, a atins o desăvârșire la care alți sfinți au ajuns după decenii de asceză.

Avea doar cincisprezece ani când a crezut cu adevărat în Hristos, L-a iubit și L-a urmat, devenind un purtător de harisme, un înțelept autentic care săvârșea minuni numeroase.

A acționat ca un căpitan iscusit!

Prin el s-a confirmat promisiunea Domnului: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face.”

Prezența sa în Grădina Maicii Domnului, adică în Sfântul Munte, a durat doar șapte ani.

Decorat cu virtuți și harisme, plin de Duhul Sfânt și copleșit de înțelepciunea divină, a părăsit Athosul pentru a începe o lucrare uimitoare de slujire aproapelui.

Ghidat pas cu pas de Dumnezeu, Îndurătorul și Milosardul, a fost condus în inima Greciei, la Atena, în tumultuoasa piață Omonia. Aici, domneau prostitutul și proxenetismul, iar misiunea sa era să salveze din brațele diavolului mulțimea de păcătoși care se pierduseră pe căi greșite. Epitrahilul său devenea o „scăldătoare a Siloamului”, locul unde lacrimile a mii de oameni îndurerați și umiliți găseau curățire.

Ca un căpitan iscusit, folosea înțelepciunea și discernământul pentru a atrage interlocutorul cu revelații cutremurătoare, apoi, cu blândețe, ghida sufletul prin valurile patimilor spre limanul liniștit al lui Hristos. Nimeni nu se putea opune fascinației sale duhovnicești sau puterii divine resimțite la apropierea de el. Profundimea sa de înțelepciune îi permitea să descopere, în câteva clipe, tot ce ținea de viața persoanei în fața sa și de lumea înconjurătoare. Treptat, dezvăluia adevăruri refugiate în subconștient, atingând cele mai tainice adâncimi ale sufletului.

Învățătura Bisericii, demonstrată prin lucrarea sa, nu era doar teorie, ci o experiență imediată și adevăr concret. Prin activitatea sa, sfântul a arătat epocii noastre adevărul unic al Evangheliei.

Taine tăcute ani de zile, secrete bine ascunse, enigme chinuitoare și probleme științifice greu de descifrat, întrebări așteptând de secole răspunsuri, au avut șansa de a ieși la lumină, datorită unui bătrânel smerit și, aparent, agramat, dar preaînțelept.

Această smerenie a fost constantă de la naștere până la moarte. Deși își vedea zilnic harismele, minunile, admirația și cinstirile (unii îi sărutau picioarele, alții îl numeau direct „sfânt”), acestea nu i-au schimbat auto-percepția. Credea că Dumnezeu i-a dat aceste daruri pentru propria sa îndreptare, ca să devină și el bun. În adâncul său, a crezut întotdeauna că este cel mai păcătos om din lume. Deși a fost cu adevărat sfânt, nu a încetat niciodată să se considere nevrednic de Rai. Speranța sa era că va fi mântuit prin iubirea și mila mare a lui Hristos.

În ultimii ani de viață, din aceeași smerenie, a apărut dorința de a se întoarce la Kavsokalývia, în chilia unde se făcuse monah, pentru a muri departe de slava lumii. Spunea cu lacrimi de bucurie: Din acest loc am pornit de mic, atunci când am urcat aici sus, la cuvioșii mei stareți, Pantelimon și Ioanichie!

Dumnezeu a îngăduit să mă întorc aici.! Bunul Dumnezeu a grijit nu doar ca chilia să fie liberă în acel an, ci și de ziua plecării.

A rânduit o vreme rea, astfel încât lumea să nu poată lua corabia, iar slujba înmormântării să aibă loc în liniște.

A adormit, conform vechiului calendar, la 19 noiembrie 1991, în zorii zilei de luni, la ora 04:30. Slujba înmormântării a coincis cu privegherea de toată noapte în cinstea praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, săvârșită de părinții de la Kavsokalývia.

Practic, prăznuirea Intrării în Biserică a fost mutată cu o zi mai devreme, de la duminică spre luni, la 20 noiembrie 1991. Trupul său a sărbătorit Intrarea în Biserică în katholikón-ul schitului, alături de părinții aghioriți, dar sufletul său a sărbătorit intrarea în cer împreună cu Preasfânta. De fapt, sufletul său părăsise trupul de multe ori și călătorise în cer, dar de data aceasta nu s-a mai întors niciodată.

A fost înmormântat fără discursuri funebre, fără encomii, fără expunere publică, fără fotografii sau filmări.

Sărman, necunoscut publicului larg și smerit, a plecat cum a venit, lăsând în urmă o moștenire de puritate spirituală și o marturisire vie a adevărului creștin.

Sursa: Crestinortodox

Mai multe din Sărbători

  1. Episcopul Macarie, dialog deschis cu tinerii din Sibiu despre credință și viitor

    Medicină și suflet la aceeași masă? Aula Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu s-a dovedit neîncăpătoare în seara de joi, 19 noiembrie. Sute…

  2. Arhiepiscopia din America și-a ales candidații pentru episcopat

    Cine sunt cei trei candidați stabiliți? Arhiepiscopul Elpidofor al Americii a condus, pe 19 noiembrie, o ședință extraordinară a Sfântului Sinod Eparhial. Întâlnirea s-a…

  3. Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolit și Sfântul Mucenic Dasie, sărbătorite pe 20 noiembrie

    Troparul îl laudă pe eroul credinței! Cronologia și semnificația spirituală a prăznuirii de pe 20 noiembrie: Omagiile aduse Sfântului Grigorie Decapolitul și Sfântului M…

  4. 41 de ani de la trecerea la cele veșnice a arhimandritului Dometie Trihenea

    Un destin călăuzit de credință? Se împlinesc 41 de ani de când arhimandritul Dometie Trihenea, o figură emblematică a monahismului românesc de la Muntele Athos, a plecat…

  5. Calendar ortodox: 20 noiembrie, înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

    Ce pelerinaj lung și plin de pericole a fost acesta! 20 noiembrie în calendarul liturgic ortodox marchează o zi specială, consacrată înainte-prăznuirii prăznuirii Marii…

Gândurile cititorilor

Nu sunt încă gânduri la acest cuvânt. Fii cel dintâi care scrie.

Lasă un gând

Gândurile apar după moderare. Datele tale sunt tratate conform paginii Păstrarea datelor.