Sfântul Nectarie Protopsaltul: viața, moartea și canonizarea
Cum s-a desfășurat copilăria lui Nectarie? Sărbătoarea Sfântului Cuvios Nectarie Protopsaltul se marchează în fiecare an pe 18 noiembrie. Numele său a fost inclus în Calendarul Bisericii Ortodoxe…

Cum s-a desfășurat copilăria lui Nectarie?
Sărbătoarea Sfântului Cuvios Nectarie Protopsaltul se marchează în fiecare an pe 18 noiembrie.
Numele său a fost inclus în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pe 25 octombrie 2025, după ce canonizarea a fost aprobată la ședința din 18 octombrie a aceluiași an de Sinodul Patriarhiei Ecumenice.
Care a fost calea sa educațională?
Născut în 1804 la Huși, Nectarie era fiul lui Vasile Crețu și al Joiței. În familie, mai avea cinci surori, dintre care trei au ales viața monahală la Mănăstirea Văratec. Fratele său mai mare, Athanasie, devenise călugăr la Mănăstirea Neamț, unde slujea ca croitor și veșmântar.
Educația tânărului Nectarie a continuat la școala condusă de arhiereul Grigorie (decedat în 1846), de la Golia. A urmat retragerea în viața monahală la Mănăstirea Neamț, unde a primit hirotonia de diacon și a fost numit canonarh și psalt.
Ce poreclă avea și cum trăia?
Pentru o perioadă, a viețuit alături de fratele său în diverse mănăstiri, precum Ciolanu, Căldărușani și Schitul Cocioc, înainte de a ajunge pe Muntele Athos. În 1842, s-a stabilit într-o colibă a Schitului Sfânta Ana, iar în 1854 a intrat în comunitatea de la Prodromu.
Între monahii agioriti, i s-a atribuit porecla de noul Cucuzel sau privighetoarea Sfântului Munte. Părintele Irinarh își amintea astfel de el: Doamne, ce vremuri frumoase am cunoscut, ce cuvioși părinți, ce afecțiune, ce smerenie! Vorbind despre părintele psalt Nectarie, schimonahul, spuneam că nu îi auzeai glasul; tăcea și accepta atât pe cel bun, cât și pe cel rău. De-a lungul întregii sale vieți, nu l-am observat niciodată tulburat sau supărănd vreun suflet, ba chiar nu. Spunea un cuvânt, iar altul nu îl adăuga.
Cum s-a retras definitiv?
Dacă uneori se lăsa duș spre vorbe deșarte, facea ca și cum ar fi tușit sau ar fi uitat ceva, pareau că caută ceva până când ieșea afară și se retragea în chilia sa. Din acest motiv, a stârnit dragostea tuturor părinților și fraților.
În ultimii ani ai vieții, s-a retras într-o chilie din pustia Viglei, unde s-a nevoit. A murit pe 18 noiembrie 1899, la vârsta de 95 de ani.
Sursa: Crestinortodox